Sarcina, nasterea, maternitatea sunt experiente unice, transformatoare pentru femeie. Nasterea in sine este un act sacru, iar femeia este importanta prin faptul ca aduce pe lume puritate, inocenta, sclipire dumnezeiasca.
Vineri seara, la intalnirea cu gravidute si proaspete mamici, am vazut femei frumoase, implinite, vesele, dar si femei care au ramas cu un gust amar dupa nastere. Femei ai caror ochi reflecta tristete sufleteasca, plans inabusit, neintelegerea propriilor trairi.
Femei care cauta raspunsuri, nu pentru a se razbuna, ci pentru a-si gasi linistea, pentru a putea merge mai departe impacate cu ceea ce li s-a intamplat. Pentru a fi din nou calme, pentru a-si putea creste puii in iubire si pentru a fi in continuare stalpi de sustinere pentru soti. Pentru a fi din nou ele insele, in armonie cu sinele si cu cei din jur.
Framantari
Atunci cand sufleteste nu esti impacata cu ceea ce s-a intamplat, cauti. Cauti in tine, cauti in exterior, la ceilalti, raspunsuri care sa te ghideze spre intelegerea si aprofundarea propriei experiente.
De ce nu am avut nasterea mult visata, de ce sarcina mea a fost cu probleme, de ce am intalnit cadre medicale care una ziceau si alta faceau, de ce m-a asigurat ca imi respecta doleantele si in final nu a dat doi bani pe visul meu? De ce altii imi pot fura visele?
De ce permit asta? De ce Divinitatea imi scoate in cale astfel de oameni, experiente atat de dure? Ce am eu de invatat din toata intamplarea asta? Cum voi putea merge mai departe cu durerea neimplinirii, cum voi putea sa fiu conectata cu copilul meu cand gandurile mele sunt in trecut, incercand sa inteleg ce mi s-a intamplat? Relatia mea de cuplu va mai fi la fel?
Astfel de experiente sunt extrem de dure si lovesc femeia in cel mai sensibil punct al sau. Vin ca o explozie de emotii, trairi, sentimente si zdruncina cu putere pana la pierderea identitatii.
O nastere care nu este in acord cu simtirile noastre, care ne zguduie identitatea este traumatizanta. Iar perioada imediat urmatoare, foarte greu de depasit.
Cu credinta si cu intelegerea profunda a celor petrecute, putem integra experienta si putem merge mai departe impacati. Este necesar lucrul permanent cu noi insine, multa iubire de sine si acceptare a propriilor trairi fara lupta.
Cautam vinovati sau invatam lectii de viata?
Tot ceea ce ni se intampla in viata aceasta, cu bune si rele, se intampla cu permisiunea noastra. Focarul de rezonanta este in permanenta activ. Experientele prin care trecem vin sa scoata la suprafata aspecte egotice cu care avem de lucrat. Conflicte interioare nerezolvate, tipare mentale gresite. Trasaturi ale sinelui uman care stau in calea manifestarii Divinitatii din noi.
E bine sa nu cautam vinovati nici in exterior, nici in noi insine. Sa acceptam realitatea ca fiind un vehicul bun in drumul cunoasterii de sine. Sa descoperim ce avem de invatat din aceasta lectie.
O solutie este aceea de a cauta dincolo de oameni si situatii. De a vedea cauzele emotionale, de a ne constientiza fricile, indoielile, de a incerca sa vedem cum anume am atras in viata noastra intamplarea respectiva.
Sunt, de exemplu, situatii in care avem de lucrat cu stima de sine, teama de autoritate. Si atunci vom primi experiente care sa evidentieze acest lucru. Si nu ca sa suferim, caci Universul nu ne vrea nefericiti, ci ca sa ne constientizam conflictele interioare si sa le putem rezolva.
Sustinerea familiei este importanta
Femeile sunt pline de intelepciune si iubire si isi croiesc viata dedicandu-se ingrijirii familiei, educatiei copiilor si sustinerii barbatului. Atunci cand traiesc neimpliniri de orice natura, ne vom transforma noi, cei apropiati, in sustinatori.
O femeie care are o experienta a nasterii traumatizanta are cu siguranta nevoie de intelegere si sprijin neconditionat din partea familiei. Ea va fi sustinuta in a-si intelege trairile, pentru a se reconecta cu sine insasi si a-si redescoperi forta interioara, bunatatea, blandetea, frumusetea.
Cu rabdare, energie si focalizare pe rezolvare, se vor deschide caile descoperirii propriei lumini.
Sprijin in nastere
Pentru o nastere constienta, asumata, avem nevoie de informatie, de pregatire emotionala, mentala, de sustinere pentru activarea puterii interioare. Caci nasterea este a noastra, cei din jurul nostru nefacand altceva decat sa ne ofere suport emotional, alinare fizica, ghidare si respectarea propriului plan de nastere.
In Romania zilelor noastre, tot mai multe femei aleg sa nasca cu moase si/sau cu doule. Pentru ca nasterea este o experienta pe care si-o vor aminti toata viata si vor sa aiba alaturi persoane care sa le ajute sa inteleaga ceea ce simt, sa le ofere spatiu.
Realitatea este ca se poate si altfel; fara traume pentru mama si copil, fara temeri sau lipsa de informare. Nasterea cu blandete, in liniste, cu acceptare, cu iubire si activare a fortei interioare este fireasca si de dorit pentru toate gravidutele.
Simona Tiripan, doula si terapeut maseur
comentarii